Dislexia, un “adjectiv propriu”

MESAJ CĂTRE PĂRINŢI DIN PRIMA TABĂRĂ NAŢIONALĂ PENTRU COPII DISLEXICI 2014

Mesajul a fost scris cu intenţie în acest mod.

Efortul depus de un părinte pentru a citi acest text este acelaşi pe care un copil dislexic îl depune pentu a citi un text scris în mod corect.

Este destinat cititorului care este capabil să privească dincolo de faţade, pentru părintele care descoperă Copilul şi nu se fixează doar pe dislexia lui.

Pobabilcavaasteptaticapeaceastapaginasagasitisolutii ale dislexiei, sa fie insirateasacalista de medicamentepe care un doctor ti-o oferaatuncicandteduci la el enuntandu-i o probema, dar nu poatesa fie asa. In primul rand dislexia nu este o problema ,ea nu poatesinici nu trebuierezolvatapentrucaeaestemultmaimultdecatdificultatileceies la suprafata, este o multitudine de calitaticestauascunsedar de multeori nu gasesccurajulsi contextual saiasaafrasisa se afirme, darasta nu inseamnaca nu exista.

Suntatatealucruri care imi vin acum in minte legate de ceestedislexiaincat nu stiudaca as puteasa le scriupetoatesinici nu stiudacaatiavearabdareasa le cititi, dar un lucruestesiplusisigur: ‘ce nu estedislexia’ – Dislexia nu este o problema ! Nimeni nu vreasa fie comun, totiincercamsa ne afirmamintru-un mod saualtul, saaratamcaavem o ideemultmaibunadecat a celor din jur, daruneori ne blocamrealizandca nu avem idea respective. Copiiicare au noroculsa fie dislexici nu au doar o ideebunasiinovatoare de care sa pot folosi ci o resursainfinita de a creativitate.

M-atiintrebatieri cum as procedaeu in cazul in care as avea un copildislexicsisincerasafiuintrebarea m-a blocat un pic si m-a pus peganduri, astazidupace am reflectatcevaasupraacesteisituatii am realizatcaasta nu arfii cu siguranta o problema, bachiardaca nu as avea un copildislexic mi-ar fi maigreu. Pe mine tabaraasta m-aajutatsaprivescdislexiacape un atusinici de cum cape o deficienta. Daca mi-a luatatatsarealizezastaeste din cauzasocietatii care nu esteindeajuns de deschisasapoata accept cevace ii depaseste. Daca s-arrezolvaproblemalegislativadin Romania, atuncidiminundu-se problemele de fatada, am aveamaimultocaziasavedemcalitatiledislexiei.

Acumrevenind la situatia in care eu am un copildislexicsiimi pun intrebareainevitabila ‘Este mai bine sa ii spun copiluluidespreasta, saunu ?’ am realizatca i-as spune, pentrucasuntsiguracaacestlucruilvaajutasaauto inteleagamai bine sis a isicunoascaatatpuncteleslabedarsiceletari. Dar atunci se puneo a douaintrebarea‘ Candsi cum sa ii spun?’ Si aici mi-a venitideeaca la inceputsagasesc un context total diferit in care saaducvorba de dislexiesisa i-o prezintcapesituatiegeniala in care s-au aflat multi oamenipe care noi ii considerammodeledar care la inceput pare o poblema. Cred ca i-as spunecadislexiaesteatuncicand un omparcurgemaigreulucruricealtora le par banale,dar care in tip, maiincetsi cu putinmaimultefort tot o sa fie parcurse. Dar i-as puneaccentulpelucurilebunepe care aceastacalitate( dislexia) le ofera . Doaratuncicand as fi siguracacopilului ii esteclarcadislexiaeste o sansaspecialape care doar forte putinioameni au noroculsa o primeasca l-as lasaolunasase gandeasca la asta, as maiaducesubiectulspunandu-I povestileunorpersonalitatiimportantecare au primitaceastasansasiapoi i-as spun casi el face parte din aceastacategorieprivilegiata.

Poateca regretmultelucruri la ceeacesunteudar cu sigurantadislexia nu esteunuldintreacestelucruri.Dacaacum m-as nastesiinaitesaies din burtamamei as complete un formular cu calitatipe care mi ledorescsa le am, dislexia as bifa-o cu siguranta. Stiuca la inceput mi-ar fi greudarapoicand as deveniindeajuns de matura m-as bucuraextrem de multca am primitaceastacalitate.

Uneori nu putemvedealumea din cauzazidului din fata noastra, daca ne chinuimsaspargemzidul, sa-l ocolimsausa-l sarim, (nu maiconteaza cum trecem de el) o lumeintreagani se deschide in fata ochilor.Canddepasestiproblemeledislexieisiestiimpacat cu tine asa cum esti, realizezicaproblemeleerauminore in comparative cu oportunitatilepe care la primesti.

Dislexiaeste o problemapentrucanoi o consideramasa, candvomrealizacaeaeste o calitate, atunciastavasi devein. Legat de ceestedislexia,eu o consider cafiind un ‘adjectivpropriu’. Nu poatasa fie un substantive pentrucanoi nu suntemdislexie, noisuntemcopii, sunteunici, suntemminumati in felul nostrum, suntemuneoriveseli, uneoritristi, suntemadulti in devenire… (suntem o multitudine de lucruripe care nu am locsa le insiraici) printre care suntemsidislexici. Acumca am stabilitcadislexiaeste un biet adjective sica un adjective nu poate face preamultrau,il pot catalogacapropriupentrucaestediferi de la persoana la persoanasimaimultdecatatat, comun nu este cu siguranta, asacapentru mine dislexiaeste un ‘ adjectivepropriu’ pe care il consider sinonim cu ‘ calitateunica’.

Suntmultelucruripe care le-as puteaspunelegat de cum vadeudislexiadar nu suntsiguranicicace am zisisipatreazalogicadupaceparasesteminteamea, eu am facut tot posibilulsaimiexpunideileasa in cat sapoata fi inteleasadarpentrucasuntdislexica, formulareamea in scrislasa de dorit. Dacaatiintelesce am vruteusa spun aiciinseamnacadislexie nu tepoateimpiedicasaitiexpui punctual de veder.

Cum nu judeci o carte dupacoperta, nu judecaniciuncopildupadislexie.

Ioana, 17 ani