Gânduri către părinţi

MESAJ CĂTRE PĂRINŢI DIN PRIMA TABĂRĂ NAŢIONALĂ PENTRU COPII DISLEXICI 2014

Mesajul a fost scris cu intenţie în acest mod.

Efortul depus de un părinte pentru a citi acest text este acelaşi pe care un copil dislexic îl depune pentu a citi un text scris în mod corect.

Este destinat cititorului care este capabil să privească dincolo de faţade, pentru părintele care descoperă Copilul şi nu se fixează doar pe dislexia lui.

Suntmultelucruripe care vreausa vi le spun, insaimiestesiteamapentrucasuntimprastiate… gandurile vin sipleaca in ritmullor, pot doarsa leobservsisa ma folosescde elepentru a crea o ‘panza in culorilemele’.

Am nevoiesastiti cat insemnatipentru mine.Atuncicand pot, canddescopar,va spun cum functionez. Avetiincredre in voica ma cunoasteti, ca ma cunoasteti…

Mai trece o zi…Mai am putinsiajungacasa. Ma intreb,oare cum o savagasesc?! Cum o sareactionati la ceeaceurmeazasavapovestesc (sau nu), sausimaimult la ceexprimamimicamea, cat o sa ma intrebaticesi cum s-a intmplatfaracamacarsaapucsa ma acomodez cu mediul de acasa, saapucsarespiraerul de acolo. Mai ales daca am avut o zimaipestrita, vaingrijoratifarasaapuctisastitice s-a intamplat.

Stareavoastra de ingrijorare ma coplesestesimaimultsi in locsa am de-a face doar cu emotiilemele, in locsa am ‘spatiu’sa mi le desalcsc, sa mi le ‘stivuiesc’ pentru a-mi creaanumiterepere, uneori ma luptsi cu starilevoastre de ingrijorare…siuiteasa, vazandu-va, incepsavaconsolez, sa spun ca nu e chiarasa de grav, ca de faptpoate mi s-a parut. Si nu rezolvnimic de fatp.

Momentelecenusii, imisuntalinatecandintalnescprivireasibratele in care sa ma aruncdupa o ziplina…celputinasaimidorecssua mi as dori. Aziimidorescasta, mainepoatedoarsa pot respiralinistitafarasatrebuiascasa spun ce am, sau de ce am nevoie de spatiualmeu in care a ma reculeg. Oricum am nevoiesavorbesc cu tine,sisatiimpartasescceeacesimt, ceeace am descoperit, ceeace cred…astaatatatimp cat ma simt in sigurantasistiuca TU nu aisa ma judeci cum face restullumii, nu aisaincepisa ma coplesaseti cu ceeacestiisinici nu teveifolosi de ceeaceti-am spus la un moment dat.

Adorsavorbesc, sa-ti spun ceeace am descoperit,caimpreunasaconstruim diverse puti de legaturaintreceeacestiudejasieventualelesituatii de care m-as putea ‘lovi’, creandu-mi prorpiulsistem de repere, in care ineleg cauzalitata….am nevoiesavb cu tine casaintelegsimai bine ce se intampla cu mine, cu lumea in care traiescsi in care trebuiesa ma integrez, sainteleg cum functionez, care imieste ‘manualul de utilizare’.

In zileleinsoriteindiferent de vremea de afara, cand am succesesimtsa le impartasesc, savavadlicarirea din privire, casi cum am maicastigat o luptasi am maicucerit o zi. Prinastasimtcaputetiaveamaimultaincredere in mine, ca ma pot descurca in ‘jungla’….suntmailinistittacandvavadsipevoiasa; astfel pot ‘calatori’ siimi pot ‘exploata’ proprialume in diverseleeicontexte.

Printer altele….
Este important pentru mine sa-ticitescdragosteasiincrederea in privire; ajutaenorm in special dupa o zi ‘obisnuita’.
Niciosituatie nu esteatatde gravaincatsapoata fi rezolvata…sichiar de n-ar fi, tot copilul tau sunt, maimultdecatoricealtceva.
Arata-mi ‘drumul’ divesrelorvalorisisentimente, prinfelul in care tu le aplici-simieimi v-a fi multmaiusor;
Iubeste-mi dislexia, e tot a measiea, si face parte din mine;
Cu tine alaturi, simt cum lumeaestemai ‘cuceribila’
Suferintamea, este in primul rand a measi da-mi voiesa o simt, sa mi-o rezolv in ritmulmeu;
Oricateimbratisari mi-ai da, nu ti fie teamacasuntpreamulte…nu exiataasaceva.
Asculta ma…da mincredereca pot, ca am nevoiesasaincercindiferent de rezultate.
Si uiteasa, am uitatsa mi aducaminte se transforma in parcaimi e cunscut…
Atuncicandsuntdezamagita de cum mi aiiesitlucrurile, imi face bine sastiuca ma pot adapostiinbratele tale, caacolosunt in siguranta, ca pot repira, chair dacasunt sub apa.
Fa-titimpsipentru tine….respira, eustiucasuntemsuntemimpreuna.
Vasuntrecunoscatoaresimultumesc….pentru tot!

Alexandra, 27 ani