Pedagogi

Un MODEL de  Plan Educaţional Personalizat (PEP),  elaborat în conformitate cu ORDINUL 3124/2017 – Metodologia pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburari de invatare:

model pep

 

 

Copiii care prezintă tulburări specifice de invatare au rezultate mult inferioare capacităţilor lor. Este vorba de un dublu dezavantaj: o slabă dezvoltare a deprinderilor şcolare (vorbire, citire, scriere, calcul) şi, din cauza gândirii lor diferite, materiile şcolare şi învăţatul sunt mai greu accesibile pentru ei. Deficienţele nasc deficienţe noi. Scopul pedagogilor este să prevină acumularea rămânerilor în urmă, să caute noi metode de predare, altele decât cele tradiţionale.

Cum să-l educăm pe copilul dislexic?

  • Să ne informăm cu privire la fenomenul dislexiei;
  • Să avem o atitudine pozitivă faţă de el, să avem empatia necesară pentru a înţelege nevoile specifice;
  • Să punem suflet în ceea ce facem;
  • Să stârnim curiozitatea copilului;
  • Să fim flexibili şi dispuşi să ne modificăm planurile;
  • Toate activităţile să fie scurte şi să pregătim mai multe variante pentru fiecare lecţie;
  • Să-i oferim şansa de a ne arăta aptitudinile şi cunoştinţele dobândite;
  • Să fim pregătiţi pentru mai multe explicaţii într-un mod variat până suntem siguri că a înţeles totul;
  • Să nu-l bombardăm cu noţiuni noi (maximum 6 cuvinte într-o oră);
  • Să reformulăm instrucţiunile într-un mod mai simplu, mai accesibil lui;
  • Să repetăm ceea ce au învăţat deja, eventual prin alte căi de abordare;
  • Să luăm în consideraţie interesul copilului, hobbyurile lui, activităţile extraşcolare;
  • Să luăm în consideraţie faptul că nu e capabil să scrie şi să fie atent la noi în acelaş timp;
  • Să-l motivăm permanent;
  • Să-i formăm o rutină prin activităţi similare;
  • Să observăm semnele oboselii;
  • Să fim atenţi la scăderea încrederii în sine;
  • Copilul să simtă că-i apreciem ideile;
  • Să încercăm să încheiem fiecare oră în aşa fel încât copilul să simtă că a avut succes;
  • Să fim buni ascultători;
  • Să ţinem pauză – toată lumea are nevoie de ea;
  • Să ne relaxăm şi să ne distrăm.

 

Ce fel de profesor sunt?

  • Folosesc metode şi procedee variate, multisenzoriale.
  • Folosesc multe materiale didactice.
  • Iau în consideraţie stilul individual de învăţare al elevului.
  • Clarific la începutul orei care este scopul acesteia.
  • Scriu puţin pe tablă, cu litere mari, lizibile, folosind culori pentru a ajuta elevul în orientarea pe tablă.
  • Îl avertizez înainte de teste.
  • Evaluez elevul într-un mod favorabil lui (răspuns oral, prin înregistrări audio şi video).
  • Zâmbesc dacă mi se cere ajutor şi-i explic, oferind cel puţin două exemple.
  • Particip la cursuri de formare şi mă documentez din literatura de specialitate cu privire la dislexie.

 

Ce fel de învăţător sunt?

  • Folosesc multe imagini, planşe, etc.
  • Folosesc metode variate, multisenzoriale, mai ales jocuri didactice.
  • Observăm, descoperim totul cu elevii prin acţiuni, mişcare şi nu doar discuţii.
  • Folosesc un limbaj accesibil lui.
  • Clarific la începutul orei ce aştept de la el.
  • Formulez o singură cerinţă deodată.
  • Îi dau timp suficient.
  • Îl ajut dacă se blochează.
  • Am multă răbdare.
  • Creez o atmosferă plăcută la oră.

 

Ce fel de educatoare sunt?

  • Observ dacă anumite capacităţi ale copilului sunt la un nivel scăzut faţă de cele ale colegilor săi.
  • Comunic eficient cu părinţii copilului.
  • Am o bună colaborare cu logopedul grădiniţei.
  • Sunt conştient că dezvoltarea mişcărilor elementare stau la baza motricităţii fine.
  • Pun accent pe activităţi care dezvoltă creativitatea şi simţul estetic al copilului ca: lucrul manual, educaţia plastică, muzica.
  • Metodele pe care le folosesc cu plăcere sunt interacţiunea, exerciţiile kinetoterapeutice, jocurile didactice, jocurile dramatice.

 

Ambianţa învăţării

  • Copilul dislexic să stea în prima bancă, cu un coleg amabil, care îl ajută la nevoie.
  • Să nu fie agitaţie în jurul lui, ca să nu-i distragă atenţia.
  • Materialele didactice care îl ajută la învăţare să fie la îndemâna lui.
  • Tabla să fie albă.
  • Să facem o copie xerox a informaţiilor de pe tablă pe care copilul dislexic să o aibă la îndemână, de preferinţă pe hârtie color (culoarea crem).
  • Băncile să aibă o inclinaţie de 45 grade (este mai aproape de verticalitatea tablei).

 

Metode eficiente de însuşire a abilităţilor de scris-citit la copiii dislexici

Folosirea materialelor didactice variate Multisenzorialitatea Metoda „Harta Gândurilor” Metoda „Brainstorming” Folosirea metodelor adecvate pentru inteligenţele multiple http://www.pzweb.harvard.edu http://www.thomasarmstrong.com