Ȋntrebări frecvente

1. La ce vârstă poate fi diagnosticată dislexia?

De obicei, părinţii observă că sunt anumite probleme în momentul în care copiii ajung la şcoală şi se confruntă direct cu scrisul, cititul şi socotitul. Însă, simptomele predispoziţiei spre dislexie pot fi observate încă din perioada preşcolară, la vârsta de 5-6 ani, în vorbire, mişcare, orientare în spaţiu, atenţie, percepţie sau memorie. În cazul în care pedagogul sau părintele observă prezenţa simultană a mai multor simptome ale predispoziţiei spre dislexie este importantă orientarea copilului spre logoped şi examinarea lui logopedică complexă, pentru a stabili diagnosticul şi planul individualizat de dezvoltare.

2. Depinde de nivelul intelectual?

Dislexia NU depinde de nivelul intelectual.

Majoritatea persoanelor dislexice sunt extrem de creative, inventive şi cu un IQ foarte ridicat. Rezultatele slabe la învăţătură sunt datorate faptului că ei nu pot face faţă la metodele tradiţionale de învăţare. Dislexici au probleme în ceea ce priveşte cititul, scrisul sau vorbirea dar prezintă o gândire vizuală şi o imaginaţie extrem de bogată.

 3. Este adevărat că mulţi oameni renumiţi au fost dislexici?

 DA.

Iată câteva dintre personalităţile care au suferit de dislexie: Walt Disney, Steven Spilberg, Beethoven, Mozart, John Lennon, Thomas Edison, Michael Faraday, Albert Einstein, Galileo Galilei, Louis Pasteur, Michelangelo, Pablo Picasso, Vincent Van Gogh, Leonardo da Vinci, Gustave Flaubert, Winston Churchill, Benjamin Franklin, Julius Caesar, Napoleon Bonaparte.

4. Ce pot să fac dacă copilul meu are dificultăţi de învăţare?

Discuţiile cu profesorii copilului sunt importante, deoarece părintele poate obţine mai multe informaţii cu privire la modul în care copilul se adaptează la cerinţele şcolare.

Dacă părintele constată la copilul său că întâmpină unele dificultăţi la citit, scris, socotit sau pronunţie, poate solicita o evaluare complexă. În mod ideal, fiecare şcoală are sau ar trebui să aibă un logoped şi un psiholog care să poată realiza testarea complexă şi să stabilească dacă este vorba de dislexie. Se poate discuta şi cu un pediatru pentru a se constata dacă nu cumva există unele probleme de natură fiziologică (deficit de auz , deficit de vedere etc).

Orice părinte sau profesor care suspectează o problemă de învătare poate solicita o întâlnire cu logopedul pentru a discuta problema copilului. Părintele poate solicita acest lucru chiar dacă profesorul crede că elevul respectiv se descurcă bine la şcoală.

5. Poate să apară împreună cu ADHD?

Da, există posibilitatea ca un copil care prezintă dislexie să fie diagnosticat şi cu ADHD.

Foarte important este faptul ca testarea complexă să se facă într-un mod foarte responsabil pentru a se delimita clar simptomele specifice fiecărei tulburări şi pentru a nu pune un diagnostic greşit, lucru care ar îngreuna mult programul de terapie.

Trebuie precizat faptul că diagnosticul de ADHD este pus de către medicul neuropsihiatru, iar diagnosticul de dislexie este stabilit de către logoped, în urma examinării complexe.

6. Ce meserie poate sa aibă?

Dislexicii au un mod de gândire aparte, ei prelucrează cu uşurinţă informaţiile vizuale, în mod global. Meseriile care avantajează o astfel de gândire sunt: arhitectura, designul, informatica. Ei sunt de asemenea foarte creativi, ceea ce este avantajos în multe domenii. Enumerăm câteva dintre aceste domenii şi amintim câteva personalităţi care, deşi au fost diagnosticate cu dislexie, au avut realizări deosebite în munca lor: teatru şi film (Anthony Hopkins, Robin Williams, Sylvester Stallone, Jack Nicholson, Dustin Hoffman, Tom Cruise, Whoopi Goldberg etc.), muzică (Harry Belafonte, Cher, Jewel, Tony Bennett etc.), sport (Magic Johnson, Carl Lewis, Pete Rose, Nolan Ryan etc.), pictură şi sculptură (Michelangelo, Pablo Picasso, Vincent Van Gogh, Leonardo da Vinci, etc.), literatură (Gustave Flaubert, Agatha Christie, Jules Verne),arhitectură (Richard Rogers), ştiinţă (Thomas Edison, Michael Faraday, Albert Einstein, Galileo, Louis Pasteur). Dislexicii pot avea succese în multe meserii, ca şi alţii, dar deobicei munca depusă este mai mare.